La acest joc am stat si m-am gândit o bucata de vreme ce sa scriu aici, unde ar trebui sa fie introducerea. Vroiam ceva extraordinar, o fraza geniala, demna cel putin de un premiu Pulitzer. Dar dupa aceea mi-am dat seama ca orice introducere ar fi de prisos. Pâna la urma, vorbim despre unul dintre cele mai bune jocuri ale anului trecut, un titlu care a dovedit ca seria Grand Theft Auto nu iese pe locul doi, desi concureaza aproape singura in acest moment in ceea ce priveste genul abordat. Dupa o perioada de asteptare de opt luni, iata ca posesorii de PC si Xbox (frustrati in asa hal incât ajunsesera sa numere zilele si orele ramase pâna la lansarea oficiala din Statele Unite) beneficiaza de portarea lui San Andreas pe platformele favorite. Este foarte posibil ca unii dintre voi sa nu fi avut rabdarea necesara si ati apelat la varianta de PlayStation 2 si atunci articolul acesta nu prezinta un interes prea mare. San Andreas face cât zece jocuri din zece genuri diferite la un loc. Ca sa-l acoperi pe tot, macar in partea firului principal al misiunilor ce conduc povestea, iti trebuie timp si mai ales rabdare. Timp, pentru ca (nu este o noutate ce spun aici, dar trebuie precizat) unviersul este imens, aproape nelimitat. Pot fi facute o gramada de lucruri care mai de care mai ilegale, criminale sau pur si simplu doar amuzante pentru cei care nu au o problema sa sparga capul unui trecator cu bâta de baseball (incercati totusi si drujba, suna foarte realist si este incredibil de eficienta), apoi sa fure o masina (doua, trei, 1000, masinile se schimba mai ceva ca sosetele), sa impuste in viteza membri ai gastilor rivale sau pe traficantul de droguri de la colt, sa rezolve probleme necurate ale unor politisti certati cu legea, sa faca scoala de soferi si pe cea de parasutism si de pilotaj, iar intre timp sa manânce, sa mearga la sala de forta, sa inoate, sa fuga si sa pedaleze de zor pe bicicleta ca sa-si imbunatateasca abilitatile. Plus scos prietena in oras, (re)câstigat respectul prietenilor, fratelui, al intregului cartier si al celor trei orase care formeaza statul San Andreas, eventual un pic de serviciu comunitar pe taxi, ambulante, masini de politie sau camioane. Si, in mod sigur, o gramada de activitati care sa va aduca bunastare materiala si sa câstigati macar in joc câti bani a facut San Andreas din vânzarile pe PlayStation 2: datul in cap pe strada este cel mai simplu, dar nu foarte profitabil; mai bine furturi din locuinte, doar pe timp de noapte si daca gasiti masina speciala (un bug enervant face ca mijlocul de transport mentionat sa nu fie mereu acolo unde ar trebui sa fie), concursuri de "low-riding", curse care dau clasa oricarui Need for Speed si, preferinta mea, Black Jack la cazino. Ei bine, tot ce am zis mai sus si inca altele, care vor ramâne nementionate pentru ca as putea umple lejer toate paginile rubricii Jocuri din revista cu detalii, le veti face prin intermediul lui Carl "CJ" Johnson, baiat de cartier cu tendinte de respectabilitate, dar obligat de circumstante sa revina la viata de gasca pentru a-si regla conturile cu oricine ii iese in cale. Mentiune speciala: da, CJ este negru. Si toti amicii lui sunt negri. Si se comporta ca atare, vorbesc tipic si fumeaza marijuana la fel de tipic, iar coloana sonora a posturilor de radio merge in mare parte pe linia hip-hop, rap si gangsta cu care ne-am obisnuit. Pâna la urma, CJ si povestea sa sunt o suma de clisee culturale despre negri, viata dura de cartier, lupta pentru control, bani si respect din partea "fratilor". Doar ca este usor sa ignori cliseele pentru ca intriga are si ceva intorsaturi deosebite (desi nu pot spune ca finalul este o revelatie de proportii) si sunt atâtea lucruri de facut in afara de cele peste 100 de misiuni principale, incât ajungi sa uiti pentru ce mai joci. Iar in San Andreas acesta nu-i un lucru rau, pentru ca joci pur si simplu pentru amuzament, distractie, senzatia de libertate, dar si de imersiune, pentru ca ai zece jocuri intr-unul singur care depaseste cu mult acele destul de blamate 10-12 ore de gameplay oferite de mare parte din productiile actuale. Am incheiat pentru moment partea cu timpul, daca va apucati de acest joc. Ajungem la rabdare si la faptul ca, desi opt luni in care sa portezi un titlu de pe PS2 pe PC si Xbox (fara a adauga continut nou) poate parea mult, n-ar fi stricat inca sase luni de optimizare. Evident, un pasionat va urla ca la dimensiunea jocului, se mai pot trece cu vederea imperfectiunile, incepând cu cele legate de aspectul grafic. De acord. Nu fac parte dintre cei care nu joaca un joc daca nu-l pot duce la rezolutii uluitoare, cu AA la 8X si mai stiu eu ce umbre si lumini impinse la extrem. Dar ceva pretentii am, pentru ca, desi rezolutia poate fi marita, modelele personajelor si secventele cinematice tot butucanoase ramân. {i distanta la care sunt randate obiectele din mediu a fost marita, iar cu setarea corespunzatoare la maxim, vizibilitatea este acceptabila. Dar asta nu inseamna ca oamenii nu apar pe strada brusc, ca teleportati, iar unele masini dispar pur si simplu dupa ce ai trecut de ele. Nici coliziunile nu sunt calculate tocmai corect, iar de masini infipte in textura sau politisti care trag prin zid am avut parte relativ des. Mofturi, o sa spuneti, pentru ca jocul a fost gândit sa ruleze si pe sisteme mai slabe. Din nou corect. Dar oricum, chiar si pe un sistem bun (in sensul in care depaseste nu cerintele minime, ci pe cele recomandate), framerate-ul scade uneori inacceptabil de mult, chestie care m-a obligat de vreo doua ori sa reiau anumite misiuni. Pâna la urma insa, s-ar putea sa ma plâng de o chestiune minora. Dar acum urmeaza sa protestez de-a binelea in ceea ce priveste AI-ul. Problemele de grafica, pot sa ma obisnuiesc cu ele si sa ajung sa le ignor. Dar m-a enervat la culme sa pierd misiuni din cauza ca loveam din greseala o masina, iar AI-ul decidea ca trebuie sa ma urmareasca pâna in pânzele albe si sa-mi faca praf vehiculul invârtindu-se ca o curca beata in jurul lui si lovindu-l. Si, in alte cazuri, poti sa calci pietoni de fata cu politia si nu patesti nimic; dar daca ai saltat macar o bicicleta de sub nasul copoilor, te trezesti rapid cu sirenele pe coada. Inamicii sunt usor de eliminat, iar dupa ce abilitatile cu armele ale personajului mai cresc un pic, totul devine chiar prea usor. Exista insa si misiuni in care controlul poate duce la imbogatirea limbii române cu noi injuraturi: sa pilotezi cam este o pacoste, dansatul sau tinerea ritmului muzicii in masina cu suspensii hidraulice nu sunt printre cele mai bune mini-jocuri raspândite de-a lungul povestii, iar daca ai pus mâna pe mouse in timp ce conduci, tot sofatul se duce naibii. {i, tot la capitolul nemultumiri, de metionat si problemele de sunet reclamate de numerosi jucatori, care s-au vazut frustrati de posibilitatea de a-si pune in valoare sistemele audio ultra-performante sau nu auzeau nimic in casti. Si totusi, in ciuda problemelor expuse, San Andreas este in topul preferintelor. Toata lumea il discuta, se lauda si se minuneaza, cauta coduri si studiaza in detaliu ghidurile pentru a ajunge la 100%. Si toate astea pentru ca ofera o libertate de miscare enorma, in universul la fel de enorm al celor trei orase, Los Santos, San Fierro si Las Venturas. {i nu numai ca poti sa te duci peste tot, dar poti sa faci aproape tot ce vrei. Vrei sa-l faci pe CJ sa arate ca un dulap cu burta? Tot ce trebuie sa faci este sa-l indopi cu pizza si hamburgeri, doar ca dupa aia n-o sa-l mai poti fugari pe traficantul de iarba, iar sex-appeal-ul scade si el considerabil. Solutia? Ca si in realitate, mergi la sala, ridici greutati si pedalezi de nebun pe bicicleta pentru un brat musculos pe care sa arate bine tatuajul. Asortat si el cu o coafura punk de culoare verde sau cu o imitatie de Elvis Presley al carui mijloc de transport preferat in timpul liber este un Harley Davidson. Abilitatile lui CJ cresc in timp si imbunatatirile sunt de dorit, pentru ca unele misiuni nu pot fi trecute altfel, cum ar fi cea in care daca nu ai plamânii de ajuns de dezvoltati, nu poti inota pâna la o barca ai carei ocupanti trebuie trimisi cu multa eleganta la rechini. Si ce daca, nu am chef sa fac misiuni, nu ma intereseaza sa aflu cine trage sforile si cu ce interese. Atunci, ma sui pur si simplu intr-o masina al carei ocupant initial a fost aruncat de asfalt si toata soseaua imi apartine, nu mi-e frica de Petrom ca o sa mareasca pretul la benzina, ci doar de eventualii baietasi din cartierele rivale care se vor grabi sa ma salute cu o salva de mitraliera. Sau poate vreau sa devin taximetrist, sau "peste", sau sofer pe ambulanta sau pompier. Sau si mai bine, ma opresc in fata sediului politiei si impusc tot ce misca, poate voi fi "dorita" la nivelul maxim de sase stele. Si mereu insotita de unul dintre posturile de radio garnisite destul de generos cu rap si hip-hop, dar si cu ceva rock clasic, ba chiar si un canal cu discutii. Aveti si posibilitatea de a asculta propria muzica, daca ritmurile gangsta nu va sunt pe plac sau se dovedesc a fi prea putin variate. Iar cu discutiile, veti avea surpriza de a recunoaste câteva voci de-a lungul jocului. In timp ce CJ este interpretat de un rapper relativ necunoscut (Young Maylay), vocea politistului corupt Tenpenny ii apartine lui Samuel L. Jackson, iar Ice T este Maddog, legenda artistica din Los Santos; Peter Fonda ii da viata hipiotului The Truth si mai sunt numerosi alti actori care au mai interpretat diverse roluri si in celelalte titluri ale seriei GTA. Iar in termeni de scenariu, dialogurile sunt pline de umor, acel umor tipic negrilor, ceva expresii de argou, aluzii mai mult decât transparente la alte jocuri (de genul afiselor imense cu "True Grime: Street Cleaners" sau personajul care mormaie suparat undeva in fundal la adresa lui Driv3r un "Tanner, you suck") si numele absolut ridicole, ca fast-food-ul Cluckin Bell sau Pro-Laps, unde mai puteti schimba câte ceva prin garderoba. As putea sa stau sa discut zile intregi despre San Andreas si sa ma pierd in numeroasele detalii care il fac o experienta atât de atractiva. Este mult mai greu insa sa incerci sa concentrezi numeroasele ore de joc si sa exprimi câteva idei macar coerente si legate intre ele, daca nu si pertinente si de substanta. Si asta pentru ca San Andreas surprinde extraordinar psihologia consumatorului de jocuri, instabilitatea acestuia in ceea ce priveste genurile abordate si timpul petrecut in compania lor. Poate ca intr-adevar GTA: San Andreas nu este cel mai bun la toate, dar in mod cert este cel mai bun in a le face pe toate, in a aduna sub umbrela unui singur titlu si un simulator de curse, si un shooter, si elemente de RPG, si ceva sport, si un pic de ritm si muzica buna pentru cei care au urechea muzicala inclinata spre rap. Adica de toate pentru toti, un joc cu inerente probleme tehnice si momente in care curba de dificultate urca pe Everest si uita sa mai coboare, dar in care poti sa faci atât de multe, incât uiti ca probabil ai mâncat ultima oara acum vreo 12 ore, noaptea s-a facut zi si invers, la toaleta te duci doar daca s-a intrerupt curentul, notiunea de somn a fost eliminata dupa cele cinci cani de cafea, tonusul muscular inca se mai tine cu nicotina (fumatul dauneaza grav sanatatii, sa stiti, pe cuvânt de fumator ca nu va mint), iar scoala sau serviciul apar ca prin vis ca fiind un loc cu oameni rai, care nu te lasa sa te joci. In final, nu pot sa zic decât ca Rockstar a reusit si de data aceasta un joc uimitor. Universul este enorm, mai mare decât cele din titlurile precedente. Mai mult de 100 de misiuni acopera o poveste cu de ajuns de multe surprize ca sa nu pice in banal. Adaugirile asigura elementul de noutate, dar pastreaza intacta formula de succes a marelui furt auto. Exista si momente frustrante, si probleme tehnice, dar la un moment dat nu mai conteaza decât atât: placerea de a juca.
